vineri, 14 octombrie 2011

voi cum ați proceda?





Era într-o sâmbătă după-masă (nu în România), când acasă nu mai aveai ce face, ne-am hotărât să plecăm la plimbare. Ne oprim într-un mare centru comercial . Ne plimbăm, ne uităm în vitrine , lume multă, ce poți face într-un astfel de centru?
Când deodată vine la mine un băiețel cam de vârsta Găbiței cu o falcă-n cer și una-n pământ , cu ochii plânși și lacrimile șiroaie strigând: L-am pierdut pe tati!!!
Eu nepricepând ce zice, mai ales că la câțiva metri mai încolo era un spectacol , mă aplec să aud ce zice și mă și ia de mână. Văzând că s-a pierdut de tatăl lui ,aveam deja gândul să intru în magazinul în fața căruia eram să-l duc la o vânzătoare pe care o ochisem deja. Mă gândeam că știe ea ce să facă doar s-a mai confruntat cu astfel de situații.
Ce să vezi în magazin? Soțu' care când s-a întors parcă a văzut o fantomă. Nu, mai grav. Un extraterestru! Nuuu și mai grav EU cu un alt copil de mână! Începe:
Ai înnebunit? Te pot acuza că ai furat copilul mai ales că nu ne prea suportă (ca popor).Ai chef de probleme?
Derutată încercam să las copilul de mână dar el mai tare mă strângea. Au fost câteva clipe în care n-am știut cum să reacționez când în magazin intră un bărbat zâmbind, cu mâinile în sân, cu ziarul sub braț și copilul fuge la el! Huuuu! am răsuflat eu ștergându-mi deja fruntea . Scăpasem de problemă!
Tatăl îmi mulțumește politicos și îmi spune că i-a dat copilului o lecție(pe care sunt sigură că n-o uită) pentru că tot fugea de lângă ei(părinți).
 Toată "acțiunea" a durat 5-6 minute pe care nu le pot uita.  A trecut mai bine de 1 lună și eu mă tot gândesc dacă am făcut bine. Voi ce credeți ?


7 comentarii:

KaBea spunea...

Eu nu stiu cum o fi pe la altii,dar ai facut ceva firesc din punctul meu de vedere.Cum sa fi lasat copilul copilul plin de disperare,mai ales ca el ti-a cerut ajutor.Ar fi insemnat indiferenta,iar qapoi iti era mai rau gandind ca n-ai facut nimic.O zi frumoasa iti doresc.

gaby's blog spunea...

Asa m-am gandit si eu. Ma gandeam ca daca Doamne fereste s-ar fi pierdut o fetita de-a mea si nimeni sa n-o baga in seama ce era? O zi frumoasa si tie!

Mihaela spunea...

Buna Gaby, si din punctul meu de vedere ai facut bine, cel mic era speriat, iar ca sa il tii de mana in mijlocul strazii nu cred ca inseamna sa il furi. Ma bucur ca s-a rezolvat totul cu bine :) Eu l-as fi dus mai departe sa il caut pe tatal, chiar sa fi ajuns si la politie cu el, sunt convinsa ca nu as fi fost condamnata :)

gaby's blog spunea...

Mihaela nu era in mijlocul strazii ci in magazin ,pe un coridor de-o parte si de alta magazine ma rog ,era inauntru. Deobicei copiii pierduti in magazine ajung la biroul de informatii unde parintii sunt anuntati unde le este copilul. Si eu cred ca am facut bine si o facusem din instinct :)

Liana10 spunea...

Sigur ca ai facut bine, asa ar face orice femeie/mama.

sarah spunea...

eu nu as fi lasat copilul.sigur as fi mers la un nene administrator sau la o vanzatoare si as fi intrebat unde se poate face un anunt prin microfon astfel ca parintii micutului sa poata auzi si sa vina sa il ia.in nici un caz nu as refuza ajutorul unui copil,nici daca mama/tatal sau ar fi criminali in serie.pupici!

gaby's blog spunea...

Liana merci de raspuns.
Da Sarah asa am vrut sa fac il duceam la vanzatoare cand m-a oprit sotu si a aparut tatal micutului razand ca-i daduse o lectie si asa am scapat de anunt.
Va pup!